INTERLOCUTÓR, -OÁRE, interlocutori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește cu alta sau cu alții, care participă la o conversație. – Din fr. interlocuteur.
INTERLOCUTÓR, -OÁRE s.m. și f. Participant la o discuție, la o conversație. [ fr. interlocuteur, it. interlocutore].
INTERLOCUTÓR, -OÁRE s. m. f. participant la o discuție, la o conversație; conlocutor. ( fr. interlocuteur)
INTERLOCUTÓR s. (livr.) conlocutor, (înv.) convorbitor.
interlocutór s. m., pl. interlocutóri
INTERLOCUTÓR ~oáre ( ~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care participă la o conversație; om care se întreține cu cineva; convorbitor. /fr. interlocuteur
interlocutoáre s. f., g.-d. art. interlocutoárei; pl. interlocutoáre