INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, s. f. Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență c******ă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit c*****c suficient în raport cu nevoile organismului. [Pr.: -ci-en-] – Din lat. insuficientia, it.
insufficienza.INSUFICIÉNȚĂ s.f. Situația, starea a ceea ce este insuficient. ♦ (Med.) Stare de funcționare anormală a unui organ. [Cf. lat. insufficientia, it. insufficienza, fr. insuffisance].INSUFICIÉNȚĂ s. f. 1. situația, starea a ceea ce este insuficient. 2. (med.) incapacitate a unui organ, aparat sau sistem de a funcționa normal. ( it. insufficienza, lat. insufficientia)INSUFICIÉNȚĂ s. 1. v. lipsă. 2. v. defect.Insuficiență ≠ prisos, surplusinsuficiénță s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. insuficiénței; pl. insuficiénțeINSUFICIÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter insuficient. 2) Defect funcțional (al unui organ). ~ hepatică. [Sil. -ci-en-] /lat. insufficientia