INSTALAȚIÚNE s. f. v. instalație.
INSTALAȚIÚNE s.f. v. instalație.
INSTALÁȚIE, instalații, s. f. 1. Faptul de a (se) instala. 2. Ansamblu de construcții, de mașini etc. montate astfel încât să formeze un tot în scopul executării unei anumite funcțiuni sau operații în procesul de producție. ◊ Instalație electrică = ansamblu unitar de conductoare, aparate, mașini etc. destinate producerii sau utilizării energiei electrice. [Var.: instalațiúne s. f.] – Din fr. installation.
INSTALÁȚIE ~i f. Ansamblu de obiecte (mașini, aparate, construcții etc.) instalate în vederea unui uz determinat. [G.-D. instalației; Sil. -ți-e] /fr. instalation
INSTALÁȚIE s.f. 1. Instalare. 2. Totalitatea construcțiilor, mașinilor etc. montate împreună pentru a executa anumite lucrări, operații etc.; felul în care sunt montate piesele, părțile unui astfel de sistem tehnic. [Gen. -iei, var. instalațiune s.f. / cf. fr. installation].
instaláție s. f. (sil. -ți-e), art. instaláția (sil. -ți-a), g.-d. art. instaláției; pl. instaláții, art. instaláțiile (sil. -ți-i-)