INOVÁRE, inovări, s. f. Acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. – V. inova.
INOVÁRE s. inovație, înnoire.
inováre s. f., g.-d. art. inovării; pl. inovări
INOVÁ, inovez, vb. I. Intranz. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi. ♦ A introduce, a adopta, a propaga o inovație. – Din fr. innover, lat. innovare.
A INOVÁ ~éz 1. tranz. (domenii de activitate, sisteme tehnice) A supune unei inovații. 2. intranz. A face inovații într-un anumit domeniu de activitate. /fr. innover, lat. innovare
INOVÁ vb. I. intr. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a introduce, a adopta, a propaga o inovație. [ fr. innover, it. innovare].
INOVÁ vb. I. intr. a face o inovație. II. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc. ( fr. innover, lat. innovare)
INOVÁ vb. a înnoi.
inová vb., ind. prez. 1 sg. inovéz, 3 sg. și pl. inoveáză