INFUZÁRE, infuzări, s. f. Acțiunea de a infuza și rezultatul ei; infuzie. – V. infuza.
INFUZÁRE s.f. Acțiunea de a infuza. [ infuza].
INFUZÁ, infuzez, vb. I. Tranz. A turna apă clocotită peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. – Din fr. infuser.
A INFUZÁ ~éz tranz. (plante medicinale) A opări lăsând să se răcorească într-un vas închis (în vederea extragerii componenților activi). /fr. infuser
INFUZÁ vb. I. tr. A turna apă fiartă peste o plantă medicinală pentru a obține o infuzie. [P.i. infúz. / fr. infuser, cf. lat. infundere – a vărsa peste].
INFUZÁ vb. tr. 1. a face o infuzie. 2. a face să pătrundă (un lichid) într-un corp. 3. (fig.) a comunica, a face să pătrundă. ( fr. infuser)
infuzá vb., ind. prez. 1 sg. infuzéz, 3 sg. și pl. infuzeáză