INFLAMÁRE, inflamări, s. f. Acțiunea de a se inflama și rezultatul ei; inflamație. – V. inflama.INFLAMÁRE s.f. Faptul de a inflama; inflamație. [ inflama].INFLAMÁRE s. (MED.) 1. congestionare, inflamație, iritare, obrinteală, obrintire, obrintit, obrintitură, umflare, (reg.) bobotire. (~ unei plăgi.) 2. v. tu-mefiere.inflamáre s. f., g.-d. art. inflamării; pl. inflamăriINFLAMÁ, pers. 3 inflamează, vb. I. Refl. (Med.; despre o parte a corpului, un organ) A suferi o inflamație; a se umfla. – Din lat. inflammare, fr. enflammer.A SE INFLAMÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre țesuturi, organe etc.) A ajunge în stare de inflamație; a se umfla. [Sil. in-fla-
] /fr. inflammareINFLAMÁ vb. I. refl. (Med.; despre un țesut, un organ etc.) A se umfla. [P.i. 3 -mează. / lat. inflammare, cf. fr. enflammer].INFLAMÁ vb. refl. (despre un țesut, organ etc.) a suferi o inflamație. ( lat. inflamare, fr. enflammer)INFLAMÁ vb. 1. (MED.) a (se) congestiona, a (se) irita, a (se) obrinti, (reg.) a (se) boboti. (Plaga s-a ~.) 2. (MED.) a se obrinti, a se tumefia, a se umfla, (reg.) a se boboti. (Brațul s-a ~.) 3. (MED. VET.) a se umfla, (pop.) a se bolovăni. (Ugerul vacii s-a ~.)inflamá vb., ind. prez. 3 sg. inflameáză