INFIRMÁRE, infirmări, s. f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; invalidare. – V. infirma.
INFIRMÁRE s.f. Acțiunea de a infirma și rezultatul ei; anulare. [ infirma].
INFIRMÁRE s. f. acțiunea de a infirma. ◊ (jur.) înlăturare a unui act al organelor de anchetă penală sau a unui mandat de către organele ierarhice superioare. ( infirma)
INFIRMÁRE s. 1. anulare, (fig.) răsturnare. (~ unei teorii.) 2. v. abrogare.
Infirmare ≠ adeverire, confirmare
infirmáre s. f., g.-d. art infirmării; pl. infirmări
INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desființa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.
A INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, dispoziții oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmații) A demonstra ca fiind nefondat. /fr. infirmer, lat. infirmare
INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / fr. infirmer, it., lat. infirmare].
INFIRMÁ vb. tr. a declara nevalabil, nefondat, a anula; a invalida; (fig.) a dezminți. ( fr. infirmer, lat. infirmare)
INFIRMÁ vb. 1. a contrazice, a dezminți. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. v. abroga.
A infirma ≠ a adeveri, a afirma, a confirma
infirmá vb., ind. prez. 1 sg. infírm, 3 sg. și pl. infírmă