INFÍM, -Ă, infimi, -e, adj. Extrem de mic; minuscul, neînsemnat. – Din fr. infime, lat. infimus.INFÍM, -Ă adj. Extrem de mic; minuscul; neînsemnat. [ fr. infime, cf. lat. infimus].INFÍM/ÍNFIM, -Ă adj. extrem de mic; minuscul; neînsemnat. ( fr. infime, lat. infimus
)INFÍM adj. microscopic, minuscul, (livr.) infinitezimal. (Cantitate ~; de proporții ~.)Infim ≠ enormINFÍM ~ă (~i, ~e) Care este foarte mic; extrem de mic; minim; minuscul; infinitezimal. Număr ~. /fr. infime, lat. infimusinfím/ínfim adj. m., pl. infími/ínfimi; f. sg. infímă/ínfimă, pl. infíme/ínfime