INDISPOZIȚIÚNE s. f. v. indispoziție.INDISPOZIȚIÚNE s.f. v. indispoziție.INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare). 2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [Var.: indispozițiúne s. f.] – Din fr. indisposition.INDISPOZÍȚIE ~i f. 1) Lipsă de dispoziție. 2) Boală ușoară. [G.-D. indispoziției;
Sil. -ți-e] /fr. indispositionINDISPOZÍȚIE s.f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare. 2. Boală ușoară. [Gen. -iei, var. indispozițiune s.f. / cf. fr. indisposition, it. indispositione].INDISPOZÍȚIE s. (MED.) (înv.) zaiflic. (O ~ trecătoare.)INDISPOZÍȚIE s. v. ciclu, m*********e, period.indispozíție s. f. dispoziție