ÍNCOT s. n. v. încot.
íncot s. n., pl. íncote
Î’NCOT, încote, s. n. (Reg.) Chicot. [Var.: íncot s. n.] – Et. nec.
ÎNCOT s. v. chicot, chicoteală, chicotire, chicotit.
î’ncot/íncot s. n., pl. î’ncote/íncote