INCONTINÉNȚĂ s. f. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor f****e, neputință de a reține u***a sau materiile f****e. ♦ Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuție. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia.INCONTINÉNȚĂ f. 1) med. Stare patologică constând în neputința reținerii urinei sau a materialelor f****e. 2) fig. Lipsă de stăpânire a unor dorințe sau pasiuni. ◊ ~ verbală
vorbă multă și inutilă; limbuție. [G.-D. incontinenței] /fr. incontinence, lat. incontinentiaINCONTINÉNȚĂ s.f. Eliminare involuntară de f****e, u***ă, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe. [Cf. fr. incontinence, lat. incontinentia].INCONTINÉNȚĂ s. f. eliminare involuntară de f****e, u***ă, lapte etc.; (p. ext.) neputință de înfrânare a unei dorințe sau acțiuni. ◊ (fig., fam.) logoree, limbuție. ( fr. incontinence, lat. incontinentia)incontinénță s. f., g.-d. art. incontinénțeiINCONTINENȚĂ U*****Ă s. (MED.) enurezis.