IMPOSTOR

IMPOSTOR

IMPOSTOR

IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, s. m. și f. Persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.
IMPOSTÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [ fr. imposteur, cf. lat. impostor].
IMPOSTÓR, -OÁRE s. m. f. cel care caută prin minciuni și prefăcătorie să treacă drept altcineva; șarlatan, escroc. ( fr. imposteur, lat. impostor)
IMPOSTÓR s. 1. v. escroc. 2. farsor, șarlatan, șnapan. (Nu e decât un ~.)
impostór s. m., pl. impostóri
IMPOSTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. 1) Persoană care înșală pe alții, profitând de naivitatea sau de încrederea lor; șarlatan; potlogar; coțcar; escroc. 2) Persoană care încearcă să se substituie cuiva pentru a lucra în numele lui (în scopul obținerii anumitor avantaje). /fr. imposteur, lat. impostor, ~onis
impostoáre s. f., g.-d. art. impostoárei; pl. impostoáre