IMBECILIZÁ, imbecilizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în stare de imbecilitate; a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci, a (se) idiotiza. – Imbecil + suf. -iza.
IMBECILIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. [Cf. fr. imbécilliser].
IMBECILIZÁ vb. tr., refl. a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. ( fr. imbécilliser)
IMBECILIZÁ vb. v. idiotiza.
imbecilizá vb., ind. prez. 1 sg. imbecilizéz, 3 sg. și pl. imbecilizeáză
A IMBECILIZÁ ~éz tranz. (persoane) A face să se imbecilizeze; a îndobitoci; a c*******a; a idiotiza. /imbecil + suf. ~iza
A SE IMBECILIZÁ mă ~éz intranz. A deveni imbecil; a pierde capacitățile mintale; a se îndobitoci; a se c*******a; a se idiotiza. / imbecil + suf. ~iza