ILUMINÁT1 s. n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica (producerii și a) răspândirii luminii (artificiale). ◊ Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. Iluminat de siguranță = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică. – V. ilumina.
ILUMINÁT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) Extrem de mulțumit, de fericit; p. ext. inspirat. – V. ilumina.
ILUMINÁT, -Ă adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. (Despre față) Înviorat; înveselit. ♦ Inspirat. // s.n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica producerii și a răspândirii luminii artificiale. [Cf. fr. illuminé].
ILUMINÁT s. n. 1. iluminare (1). ♦ ~ de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează automat pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. 2. tehnica producerii și răspândirii luminii artificiale. ( ilumina)
ILUMINÁT adj. v. inspirat, vizionar.
iluminát s. n.
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.
A ILUMINÁ ~éz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /fr. illuminer
A SE ILUMINÁ mă ~éz intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /fr. illuminer
ILUMINÁT ~tă (~ți, ~te) 1) Care este luminat cu lumină artificială. 2) fig. (despre persoane sau fețele lor) Care exprimă fericire, mulțumire. /fr. illuminé
ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [ fr. illuminer, lat., it. illuminare].
ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. ( fr. illuminer, lat. illuminare)
iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, 3 sg. și pl. ilumineáză
ILUMINÁT, -Ă (‹ ilumina) adj., s. n. I. Adj. 1. (Despre încăperi, străiz etc.) Luminat artificial. 2. Fig. (Despre față, ochi) Care radiază (de veselie, de inteligență etc.). ◊ Inspirat. II. S. n. Producere și răspândire a luminii în vederea asigurării condițiilor pentru desfășurarea normală a activității omenești. ◊ I. natural = i. produs de lumina zilei, datorită luminii solare directe și a celei difuze. ◊ I. artificial = i. realizat cu ajutorul surselor de lumină artificială: lămpi electrice, lămpi cu gaz de iluminat, lămpi cu petrol, lumânări etc. ◊ I. direct = i. prin care peste 90% din fluxul luminos produs de o sursă este îndreptat direct spre suprafața de lucru. ◊ I. indirect = i. prin care peste 90% din fluxul luminos este îndreptat spre plafon, realizându-se o răspândire uniformă a luminii, fără umbre; utilizat în sălile de lectură, în sălile de desen etc.