ILOTÍSM s. n. (Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme.
ILOTÍSM s.n. Condiția, starea unui ilot. ♦ (Fig.) Stare de asuprire, de ignoranță; îndobitocire. [ fr. ilotisme].
ILOTÍSM s. n. 1. condiție, stare a unui ilot. 2. (fig.) (stare de) abjecție, decădere, ignoranță. ( fr. ilotisme)