IÉSLE, iesle, s. f. Jgheab în care se dă de mâncare vitelor (în grajd). – Din sl. jasli.IÉSLE s. (reg.) corlată. (~ pentru vite.)iésle (iésle), s. f. – Jgheab în care se dă de mîncare vitelor. – Mr. iaslă. Sl. (bg., rus.) jaslĭ
(Cihac, II, 146; Conev 67), cf. sb., cr., slov., pol. jasla, mag. jászol.iésle s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iéslei; pl. iésleIÉSLE ~ f. Construcție în grajd având forma unui jgheab adânc, în care se pune hrana pentru vite. [G.-D. ieslei; Sil. ies-le] /sl. jasli