IERNÁT, iernaturi, s. n. Faptul de a ierna; iernatic². – V. ierna.
IERNÁT s. (rar) iernare, (pop.) iernatic. (~ul oilor.)
Iernat ≠ vărat
iernát s. n. (sil. ie-), pl. iernáturi
IERNÁ, iernez, vb. I. Intranz. A-și petrece iarna undeva. ♦ Tranz. A adăposti și a hrăni vitele în timpul iernii. – Lat. hibernare sau din iarnă.
A IERNÁ ~éz 1. intranz. A petrece timpul de iarnă (undeva); a trăi iarna (într-un loc). 2. tranz. (vite, oi) A adăposti și hrăni în timpul iernii. /lat. hibernare
A ierna ≠ a văra
ierná vb. (sil. ie-), ind. prez. 1 sg. iernéz, 3 sg. și pl. ierneáză