X

IERBAR

IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier).IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar.IERBÁR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar

s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier].IERBÁR s. n. colecție de plante mici, uscate și presate, determinate botanic; catalog, mapă conținând aceste plante. ( germ. Herbarium)IERBÁR s. v. rumen.ierbár (bot., anat.) s. n. (sil. ie-), pl. ierbáreIERBÁR1 ~e n. 1) Colecție de plante (întregi sau unele organe ale lor) uscate și presate, mai ales, între foi de hârtie. 2) Mapă, cutie în care se păstrează o astfel de colecție. /fr. herbier
IERBÁR2 ~e n. (la animalele rumegătoare) Diviziune (mai mare) a stomacului unde se macerează alimentele; rumen. /iarbă + suf. ~ar
Povestitor:
Related Post

This website uses cookies.