IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. ◊ Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații. ♦ Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité, lat. identitas, -atis.IDENTITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este identic. ♦ (Curent) Asemănare, similitudine perfectă. 2. Datele prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea. [Cf. fr. identité, lat. identitas].IDENTITÁTE s. f. 1. însușirea a ceea ce este identic. ◊ asemănare, similitudine perfectă. 2. ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (mat.) egalitate între două expresii algebrice, adevărată, indiferent de valorile numerice ale literelor ce le compun. ( fr. identité
, lat. identitas)IDENTITÁTE s. 1. (livr.) consimilitudine. (~ unor elemente.) 2. conformitate, unitate. (~ de opinii.)Identitate ≠ diversitateidentitáte s. f., g.-d. art. identității; pl. identitățiIDENTITÁTE ~ăți f. 1) Caracter identic; coincidență sub toate aspectele; egalitate. 2) Proprietate a unui lucru de a-și păstra timp îndelungat caracterele fundamentale. 3) Ansamblu de date care contribuie la identificarea unei persoane. Act de ~. 4) mat. Egalitate dintre două expresii, care, la schimbarea sistemului de valori ale literelor, păstrează aceeași valoare numerică. [G.-D. identității] /lat. identitas, ~atis, fr. identité