IDENTIFICÁRE, identificări, s. f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei. – V. identifica.IDENTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei. [ identifica].IDENTIFICÁRE s. v. recunoaștere.identificáre s. f., g.-d. art. identificării; pl. identificăriIDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu… – Din fr. identifier, lat. identificare.A IDENTIFICÁ identífic tranz. 1) A considera identic; a constata ca fiind absolut la fel. ~ două teorii. 2) (obiecte sau ființe) A stabili (pe baza însușirilor caracteristice) ca aparținând la o clasă sau la o specie; a determina. ~ o planetă. 3) (persoane) A recunoaște pe bază de acte civile; a stabili identitatea. /lat. identificare, fr. identifier
A SE IDENTIFICÁ mă identífic intranz. (despre persoane) A deveni identic; a acționa sau a simți la fel. /lat. identificare, fr. identifierIDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaște. 2. A stabili identitatea dintre două mărimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai cu cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -că. / cf. fr. identifier]. IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaște. 2. a considera mai multe obiecte, ființe, mărimi etc. ca fiind identice. II. refl. a se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. ( fr. identifier, lat. identificare)IDENTIFICÁ vb. v. recunoaște.identificá vb., ind. prez. 1 sg. identífic, 3 sg. și pl. identífică