HUMUÍ, humuiesc, vb. IV. Tranz. A unge, a lipi, a da cu humă. – Humă + suf. -ui.
humuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. humuiésc, imperf. 3 sg. humuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. humuiáscă
A HUMUÍ ~iésc tranz. pop. (pereți, prispe etc.) A acoperi cu humă; a da cu humă. /humă + suf. ~ui