HUDUBÁIE, hudubăi, s. f. (Reg.) 1. Casă mare; încăpere foarte spațioasă. 2. Ființă monstruoasă, fantastică; monstru. [Pr.: -ba-ie] – Et. nec.
HUDUBÁIE ~ăi f. pop. 1) Clădire sau încăpere foarte mare. 2) folc. Ființă fantastică în chip de monstru.
hudubáie s. f., g.-d. art. hudubăii; pl. hudubăi