HRĂNÍRE, hrăniri, s. f. Acțiunea de a (se) hrăni și rezultatul ei; alimentare. – V. hrăni.
HRĂNÍRE s. v. alimentație.
hrăníre s. f., g.-d. art. hrănírii; pl. hrăníri
HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti.
A HRĂNÍ ~ésc tranz. 1) (persoane, animale, plante) A întreține cu hrană; a alimenta. 2) (persoane) A asigura cu cele trebuincioase existenței; a întreține. /sl. hraniti
HRĂNÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. întreține.
HRĂNÍ vb. v. întreține, menține, sătura.
hrăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hrăneáscă