HOȚÉSC, -EÁSCĂ, hoțești, adj. De hoț. – Hoț + suf. -esc.HOȚÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru hoți; propriu hoților. /hoț + suf. ~escHOȚÉSC adj. pungășesc, șarlatanesc, (rar) potlo-găresc, (pop.) tâlhăresc. (Faptă ~ească.)hoțésc adj. m., f. hoțeáscă; pl. m. și f. hoțéștiHOȚÍ, hoțesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A duce o viață de hoț. ♦ Tranz.
A fura. – Din hoț.A HOȚÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi hoț. 2. tranz. (bunuri materiale) A sustrage prin hoție; a fura. /Din hoțHOȚÍ vb. v. fura, haiduci, lua, sustrage.hoțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoțésc, imperf. 3 sg. hoțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoțeáscă