HOTÉL, hoteluri (hotele), s. n. Clădire mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). [Var.: otél s. n.] – Din fr. hôtel.
HOTÉL ~uri n. Local cu camere special amenajate pentru trai care se închiriază pe termen scurt mai ales călătorilor. /fr. hôtel
HOTÉL s.n. Clădire amenajată pentru închirierea de camere mobilate pe termen scurt mai ales călătorilor. [Pl. -luri, -le, var. otel s.n. / fr. hôtel].
HOTÉL s. n. clădire pentru închirierea de camere mobilate, pe termen scurt. ( fr. hôtel)
HOTÉL s. (înv.) birt, ospel.
hotél s. n., pl. hotéluri