HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță instinctivă. – Din engl. hormisme.
HORMÍSM s.n. Curent neștiințific în psihologie, care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în conduita oamenilor. [Cf. gr. horme – impuls].
HORMÍSM s. n. concepție psihologică care atribuie impulsurilor instinctuale un rol hotărâtor în activitatea psihică și în comportamentul oamenilor. ( engl. hormisme)
hormísm s. n.
HORMÍSM (‹ fr. {i}; {s} gr. horme „impuls, pornire”) s. n. Concepția psihologică a lui W. McDougall (1871-1938), conform căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță, de un impuls instinctual.