HONUÍT s. n. Acțiunea de a honui și rezultatul ei; honuire. – V. honui.honuít s. n.HONUÍ, honuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi suprafața interioară cilindrică a unei piese cu ajutorul unei mașini speciale. ◊ Mașină de honuit = mașină-unealtă dotată cu 3-12 bare abrazive, care, printr-o mișcare de rotație și una rectilinie, netezește suprafața interioară cilindrică a unor piese metalice. – Hon
+ suf. -ui.A HONUÍ ~iésc tranz. (suprafață interioară a unei piese). A șlefui cu ajutorul unei mașini speciale. /hon + suf. ~uihonuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. honuiésc, imperf. 3 sg. honuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. honuiáscă