HOÁNCĂ ~ce f. pop. peior. Femeie bătrână și rea; hoașcă; hoanghină; hârcă. /Orig. nec.
HOÁNCĂ, hoance, s. f. (Rar) Hoașcă. [Var.: hoántă s. f.]
HOÁNCĂ s. v. baborniță, cotoroanță, hoaș-că, zgripțuroaică.
hoáncă², hoánce, s.f. (reg.) adâncitură în formă de vale mică între dealuri; afundătură naturală lipsită de apă.
hoáncă (hoánce), s. f. (Trans., Banat) Vale, trecătoare. Sb. hunka (Candrea).
hoáncă s. f., g.-d. art. hoáncei; pl. hoánce