HIRITISÍRE, hiritisiri, s. f. (Înv.) Faptul de a hiritisi; felicitare. – V. hiritisi.HIRITISÍRE s. v. felicitare.hiritisíre s. f., g.-d. art. hiritisírii; pl. hiritisíriHIRITISÍ, hiritisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A felicita. [Var.: heretisí,
firitisí vb. IV.] – Din ngr. hiritizó.HIRITISÍ vb. v. felicita.hiritisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hiritisésc, imperf. 3 sg. hiritiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. hiritiseáscă