HIPOCOTÍL, hipocotile, s. n. Porțiune din tulpina unei plantule cuprinsă între cotiledoane și baza rădăcinii. – Din fr. hypocotyle.
HIPOCOTÍL s.n. (Bot.) Regiune a tulpinii plantelor, situată între cotiledoane și colet2. [ fr. hypocotyle].
HIPOCOTÍL s. n. regiune a tulpinii plantelor, între cotiledoane și colet2. ( fr. hypocotyle)
hipocotíl s. n., pl. hipocotíle