HÍDRĂ, hidre, s. f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6-8 tentacule și, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (și la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos închipuit ca un șarpe uriaș cu mai multe capete, care, tăiate, creșteau la loc. [Var.: ídră s. f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.
HÍDRĂ ~e f. 1) Animal nevertebrat acvatic, de talie mică, având corpul alungit și subțire, gura înzestrată la un capăt cu tentacule, iar la capătul opus cu o suprafață plană cu ajutorul căreia se fixează pe diferite obiecte. 2) (în mitologia antică) Șarpe uriaș cu mai multe capete care, fiind tăiate, regenerau. [Sil. hi-dră] /fr. hydre, lat. hydra
HÍDRĂ s.f. 1. (Mit.) Șarpe fabulos, închipuit cu șapte capete care creșteau la loc după ce erau tăiate și despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (Fig.) Nenorocire, rău care crește inevitabil. ♦ Numele unei constelații. 2. Animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci și se fixează cu ajutorul unui disc. [Var. idră s.f. / fr. hydre, lat. hydra].
HÍDRĂ s. f. 1. (mit.) șarpe uriaș, închipuit cu șapte capete, care, tăiate, creșteau la loc. 2. (fig.) nenorocire, rău care crește inevitabil. 3. animal celenterat care trăiește pe fundul apelor dulci, fixându-se cu ajutorul unui disc. ( fr. hydre, lat. hydra)
hídră (hídre), s. f. – Monstru marin. Ngr. ὔδρος. Sec. XVIII.
hídră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. hídrei; pl. hídre