HAVÁRE, havări, s. f. Acțiunea de a hava și rezultatul ei. – V. hava.
HAVÁRE s.f. Acțiunea de a hava și rezultatul ei; havat, havaj. [ hava].
HAVÁRE s. v. havaj.
haváre s. f., g.-d. art. havării; pl. havări
HAVÁ, havez, vb. I. Tranz. A săpa cu haveza făgașe într-un zăcământ în curs de exploatare pentru a ușura desprinderea materialului din masiv. – Din fr. haver.
A HAVÁ ~éz tranz. (făgașe la lucrările miniere) A săpa cu haveza (pentru a ușura desprinderea materialului din masiv). /fr. haver
HAVÁ vb. I. tr. A tăia cu haveza făgașe în zăcămintele în curs de exploatare pentru a ușura extragerea materialului. [ fr. haver].
HAVÁ vb. tr. a tăia cu haveza făgașe în zăcămintele în curs de exploatare. ( fr. haver)
HAVÁ vb. (MIN.) a scobi. (A ~ într-un zăcământ.)
havá vb., ind. prez. 1 sg. havéz, 3 sg. și pl. haveáză