HAVÁN, -Ă, havani, -e, adj., s. f. 1. Adj. De culoare maro deschis (ca aceea a tutunului). 2. S. f. Țigară de foi fabricată din tutun de calitate superioară, provenit din Cuba; p. gener. țigară de foi. 3. S. f. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. – Din fr. havane.
HAVÁN ~ă (~i, ~e) Care este de culoarea tutunului. /fr. havane
HAVÁN adj.invar. (Rar) Culoare maro-deschis (ca aceea a tutunului). [ fr. havane].
HAVÁN I. adj. inv., s. n. (de) culoarea tutunului, maro-deschis, tabac. II. s. f. 1. țigară de foi de calitate superioară. 2. plută de mare din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. ( fr. havane)
haván, havánuri, s.n. (înv.) 1. bombardă, piuă, haubiță, mortieră. 2. (mold.) vas de pisat semințe; piuliță. 3. (munt.) mașină de tăiat foile de tutun.
haván (havánuri), s. n. – 1. Mortier, obuzier. – 2. Piuliță, pisălog. Tc. havan (Șeineanu, II, 212), cf. ngr. χαβάνι. Sec. XVIII; sensul 2 în Mold.
haván adj. invar.
HAVÁNĂ ~e f. Țigară răsucită din foi întregi de tutun de calitate superioară. /fr. havane
HAVÁNĂ s.f. 1. Țigară de foi de calitate superioară. 2. Plută de mare alcătuită din trunchiuri de brad dispuse în forma unei țigări de foi și legate cu cabluri. [ fr. havane, cf. La Habana – capitala Cubei].
HAVÁNĂ s. v. țigară de foi.
havánă s. f., g.-d. art. havánei; pl. haváne