HÁRHĂT, harhăte, s. n. (Reg.) Hărmălaie. – Formație onomatopeică.
HÁRHĂT ~e n. rar Zgomot mare produs de mai multe persoane care vorbesc concomitent. /Onomat.
HÁRHĂT, harhăte, s. n. (Reg.) Gălăgie (produsă de strigăte, de glasuri amestecate), hărmălaie. [Var.: hárcăt s. n.] – Onomatopee.
hárhăt s. n., pl. hárhăte