HĂIMĂNÍ, hăimănesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A umbla haimana, a hoinări. – Din haimana.
HĂIMĂNÍ vb. v. hoinări, vagabonda.
hăimăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hăimănésc, imperf. 3 sg. hăimăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hăimăneáscă
A HĂIMĂNÍ ~ésc intranz. rar 1) A fi haimana; a avea existență de haimana; a hoinări; a vagabonda. 2) fam. A umbla mult și fără rost (ca o haimana); a hoinări; a vagabonda; a rătăci. /Din haimana