HAGIOGRAFÍE s. f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viețile sfinților; hagiologie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiographie.
HAGIOGRAFÍE f. 1) Literatură religioasă care descrie viața sfinților; hagiologie. 2) Ramură a teologiei care se ocupă cu studierea vieții sfinților; hagiologie. /fr. hagiographie
HAGIOGRAFÍE s.f. Ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; hagiologie. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / fr. hagiographie, cf. gr. hagios – sacru, graphein – a scrie].
HAGIOGRAFÍE s. f. 1. ramură a teologiei care studiază viețile sfinților. 2. scriere despre lucruri sfinte. 3. biografie excesiv de înfrumusețată. ( fr. hagiographie)
hagiografíe s. f. (sil. -gi-o-gra-), art. hagiografía, g.-d. hagiografíi, art. hagiografíei
agiografíe f. (d. agiograf). Descriere de lucrurĭ sfinte, de vĭețĭ ale sfinților. – Și hag-.