GURALÍV, -Ă, guralivi, -e, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult, întruna; limbut, vorbăreț. [Var.: (reg.) guralíu, -íe adj.] – Din bg. govorliv (după gură).GURALÍV s., adj. v. flecar
.Guraliv ≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, închisguralív adj. m., s. m., pl. guralívi; f. sg. guralívă, pl. guralíveGURALÍV ~ă (~i, ~e) și substantival Care vorbește mult; bun de gură; gureș. /bulg. govorliv