GROZÁV, -Ă, grozavi, -e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecințe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de… 3. Care iese cu totul din comun prin calitățile sale; remarcabil; excepțional. ◊ Expr. A se crede grozav = a avea o părere exagerat de bună despre sine. ♦ Curajos. ◊ Expr. (Substantivat) A face pe grozavul = a se lăuda, a se mândri (în mod nejustificat) cu calitățile sale, a se grozăvi. – Din bg. grozav.GROZÁV adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.GROZÁV adj., adv. 1. adj. v. îngrozitor
. 2. adj. v. atroce. 3. adj. v. cumplit. 4. adj. v. zdravăn. 5. adv. v. sfâșietor. 6. adj. v. extraordinar. 7. adj. v. bun. 8. adv. v. foarte.Grozav ≠ obișnuit, ordinargrozáv adj. m., pl. grozávi; f. sg. grozávă, pl. grozáveGROZÁV1 ~ă (~i, ~e) 1) Care provoacă groază; care înspăimântă; groaznic; înspăimântător; îngrozitor; strașnic; sinistru. 2) și adverbial Care este neobișnuit; ieșit din comun; extrem de; extraordinar; amarnic; strașnic. ◊ A se crede ~ a avea o părere exagerată despre calitățile sale; a fi încrezut. /bulg. grozavGROZÁV2 ~i m. : A (o) face pe ~ul a-și da aere (având o părere exagerată despre propria persoană). /bulg. grozav