GROHĂÍT, grohăituri, s. n. Faptul de a grohăi; strigăt caracteristic, gros și sacadat, pe care îl scot porcii; grohăitură. – V. grohai.
GROHĂÍT s. v. guițat.
grohăít s. n., pl. grohăíturi
GROHĂÍ, pers. 3 gróhăie, vb. IV. Intranz. (Despre porci; adesea fig.) A scoate sunete caracteristice speciei. – Groh + suf. -ăi.
A GROHĂÍ pers. 3 gróhăie intranz. (despre porci) A scoate sunete repetate, groase și scurte, caracteristice speciei; a face „groh-groh”. /groh + suf. ~ăi
GROHĂÍ vb. v. guița.
grohăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. gróhăie; imperf. 3 sg. grohăiá