GRAȚIÓS, -OÁSĂ, grațioși, -oase, adj. 1. Plin de grație (1), de gingășie, de farmec. 2. (Înv.) Binevoitor, prietenos. [Pr.: -ți-os] – Din lat. gratiosus, it. grazioso. Cf. fr. gracieux.
GRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de grație, gingaș, fin, drăgălaș; elegant. // s.n. Categorie estetică vizând în mod special măiestria și ingeniozitatea execuției în toate domeniile artei, ușurința și mai ales naturalețea ei. [Pron. -ți-os. / lat. gratiosus, cf. it. gracioso, fr. gracieux].
GRAȚIÓS, -OÁSĂ adj. plin de grație. ( lat. gratiosus, it. grazioso)
GRAȚIÓS adj. 1. v. delicat. 2. elegant, mlădios, mlădiu, suplu, zvelt, (rar) mlădiat. (Un mers ~.)
Grațios ≠ dizgrațios, grosolan, necioplit, vulgar
grațiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. grațióși; f. sg. grațioásă, pl. grațioáse
GRAȚIÓS1 adv. Cu grație. /fr. gratieux, lat. gratiosus
GRAȚIÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care are (multă) grație; plin de grație. 2) Care manifestă bunăvoință; binevoitor. [Sil. -ți-os] /fr. gratieux, lat. gratiosus