GRĂPĂTURĂ

GRĂPĂTÚRĂ, grăpături, s. f. (Rar) Grăpat. – Grăpa + suf. -ătură.

GRĂPĂTÚRĂ s. v. grăpare, grăpat.grăpătúră s. f., g.-d. art. grăpătúrii; pl. grăpătúri