GRĂPÁT s. n. Faptul de a grăpa; grăpare, grăpătură, boronit. – V. grăpa.GRĂPÁT s. (AGRIC.) grăpare, (rar) grăpătură, (pop.) boronire, boronit, (reg.) târșit. (~ul solului cu grapa.)grăpát s. n.GRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1
pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1.A GRĂPÁ ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapăGRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. și pl. grăpeáză