GRĂPÁRE, grăpări, s. f. Grăpat. – V. grăpa.GRĂPÁRE s. v. grăpat.grăpáre s. f., g.-d. art. grăpării; pl. grăpăriGRĂPÁ, grăpez, vb. I. Tranz. A mărunți, a afâna și a netezi cu grapa1 pământul arat (acoperind semințele); a boroni. – Din grapă1.
A GRĂPÁ ~éz tranz. (pământul arat) A lucra cu grapa; a boroni. /Din grapăGRĂPÁ vb. (AGRIC.) (pop.) a boroni. (A ~ ogorul.)grăpá vb., ind. prez. 1 sg. grăpéz, 3 sg. și pl. grăpeáză