gogóși s.f. pl. (pop. și fig.) minciuni gogonate.GOGOÁȘĂ, gogoși (gogoașe), s. f. 1. Produs de patiserie făcut din aluat dospit și prăjit în grăsime, peste care se presară zahăr. ♦ Fig. (mai ales la pl.) Minciună (evidentă). 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care arată felul) Excrescență sferică (de mărimea unei alune) care se formează pe ramurile unor specii de stejar. 3. Înveliș protector format din fire (mătăsoase), în interiorul căruia are loc transformarea larvelor unor insecte în nimfe. ◊ Gogoașă de mătase = gogoașă (3) a viermelui de mătase; cocon2. 4. Nume dat unor obiecte umflate și sferice. [Var.: (reg.) gugoáșă s. f.] – Et. nec. Cf. cocoașă.GOGOÁȘĂ ~óși f. 1) Înveliș protector din fire mătăsoase, rezultate din secreția unor insecte; cocon. ◊ ~ de mătase înveliș format din firul produs de viermele de mătase. 2) Excrescență sferică, apărută pe frunzele sau crengile stejarilor sau ale altor plante. ◊ ~ de ristic excrescență bogată în tanin, apărută pe frunzele de stejar ca urmare a înțepăturilor unor insecte. 3) Produs de patiserie, de formă sferică, preparat din aluat dospit și prăjit în grăsime sau în ulei. 4) mai ales la pl. fig. Vorbă goală lipsită de temei real; minciună. ◊ A înșira la ~oși a spune verzi și uscate; a îndruga. [G.-D. gogoșii; Pl. și gogoașe] /Orig. nec.GOGOÁȘĂ s. 1. (reg.) craflă, (Transilv. și Ban.) croafenă, (Bucov.) pampușcă, (Transilv. și Ban.) pancovă. 2. (ENTOM.) cocon. (~ viermilor de mătase.) 3. v. păpălău. 4. (BOT.; Globaria gigantea) (reg.) puf, pufai, bășina-calului. 5. (BOT.; Lycoperdon bovista) (reg.) puf, pufai, pufulete, bășica-porcului, beșina-lupului, beșina-porcului, beșina-vulpii, beșul-porcului, răsuflătoarea-pământului. 6.
gogoașă de ristic = gală, gogoașă de stejar, (rar) galeșă, (reg.) moțochină, gogoașă de cerneală; gogoașă de stejar v. gogoașă de ristic.GOGOÁȘĂ s. v. bulb, cartof, crisalidă, glob, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, nimfă, palavră, plăsmuire, poveste, pupă, scorneală, scornire, scornitură.GOGOAȘĂ DE CERNEÁLĂ s. v. gală, gogoașă de ristic, gogoașă de stejar.gogoáșă (-óși), s. f. – 1. Obiect rotund sau sferic. – 2. Excrescență sferică de stejar (Quercus infectoria). – 3. Varietate de ciuperci (Lycoperdon bovista). – 4. (Trans. și Mold.) Cartof. – 5. Cocon, înveliș protector al larvei viemelui de mătase. – 6. Crisalidă. – 7. Glob al ochiului. – 8. Vezica înotătoare la unii pești. – 9. Produs de patiserie din aluat dospit. – 10. Minciună, brașoavă. – Var. (Trans.) gorgoașe. – Mr., megl. gugoș „boboc de floare”. De la gogă, cu suf. –oș; de la pl. gogoși s-a refăcut un sing. analogic (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 321; Spitzer, Mitt. Wien, 320-22). Pentru der. cf. paralelismul cu cocoș-cocoașe. Totuși, DAR consideră originea ca încertă, pe cînd Pușcariu, ZRPh., XXXVII, 11; REW 2009 și Capidan, Dacor., VII, 129, preferă să plece de la alb. gogëlë. Der. gogoșea, s. f. (gogoașă, produs de patiserie); gogoșar, s. m. (persoană care vinde gogoși; mincinos; specie de ardei gras); gogoșerie, s. f. (prăvălie unde se vînd gogoși); gogoșliu, adj. (Mold., rotund, umflat). Din rom. provin alb. gogosh(ë) „boboc”, și sb. bobošara „ardei”.gogoáșă s. f., art. gogoáșa; pl. (obiecte) gogoáșe/gogóși, (minciuni) gogóșigogoáșă de mătáse s. f. + prep. + s. f., pl. gogóși de mătáse