GLISÁRE, glisări, s. f. Faptul de a glisa. – V. glisa.GLISÁRE s.f. Faptul de a glisa. ♦ Lansare prin alunecare pe un plan înclinat. [ glisa].GLISÁRE s. v. culisare.glisáre s. f., g.-d. art. glisării; pl. glisăriGLISÁ, glisez, vb. I. Intranz. 1. (Mai ales despre piese tehnice) A aluneca, a se deplasa de-a lungul altei piese (printr-o frecare minimă). 2. (Despre hidroavioane) A aluneca la suprafața apei. – Din fr. glisser.A GLISÁ pers. 3 ~eáză tranz. 1) (despre piese tehnice) A aluneca de-a lungul altei piese. 2) (despre hidroavioane)
A se deplasa alunecând pe suprafața apei. /fr. glisserGLISÁ vb. I. intr. (Despre piese) A aluneca în lungul altei piese. ♦ A aluneca lin (mai ales pe suprafața apei). [ fr. glisser].GLISÁ vb. intr. 1. (despre piese tehnice) a aluneca în lungul altei piese; a culisa. ◊ a aluneca lin (pe suprafața apei). 2. (fig.) a trece repede, a nu insista. ( fr. glisser)GLISÁ vb. v. culisa.glisá vb., ind. prez. 1 sg. gliséz, 3 sg. și pl. gliseáză