GLANȚ s. n. Lustrul1 pieilor finisate (și acoperite cu un strat de lac). ♦ (Înv.) Piele acoperită cu un strat de lac2. – Din germ. Glanz.GLANȚ s. n. bustul pieilor ginisate (date cu lac); pielea însăși. ( germ. Glanz)glanț (glánțuri), s. n. – Lac, strat de lac. Germ. Glanz „luciu” (Borcea 190); după Cihac, II, 121, prin intermediul pol. glanc.glanț s. n., pl. glánțuri
GLANȚ ~uri n. Lustru de pe suprafața pieilor finisate (uneori date cu lac). /germ. Glanz