GIRÁRE s.f. 1. Acțiunea de a gira. 2. V. gerare. [ gira].
giráre (garantare) s. f., g.-d. art. girării
GIRÁ¹, girez, vb. I. Tranz. A-și da girul, a garanta printr-un gir (o cambie). – Din germ. girieren.
GIRÁ², girez, vb. I. Tranz. V. gera.
A GIRÁ ~éz tranz. (polițe, cambii) A garanta printr-un gir. /it. girare, germ. girieren
GIRÁ vb. I. I. tr. 1. A garanta printr-un gir o cambie. 2. V. gera. II. refl., intr. (Despre vânt) A(-și) schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ♦ (Despre nave) A se roti în jurul unei ancore sub acțiunea vântului sau a curentului de maree. [ it. girare].
GIRÁ vb. I. tr. a garanta printr-un gir (1). ◊ a garanta pentru cinstea, acțiunile cuiva. II. refl., intr. (despre vânt) a(-și)schimba treptat direcția de la dreapta spre stânga; a se roti. ◊ (despre nave) a se roti în jurul unei ancore sau geamanduri sub acțiunea vântului ori a curentului de maree. ◊ a se îndepărta de la drumul stabilit. ( it. girare)
GIRÁ vb. v. garanta.
girá (a garanta) vb., ind. prez. 1 sg. giréz, 3 sg. și pl. gireáză