ghínțuri s.n. pl. (reg.) piftii, răcituri.GHINȚ, ghințuri, s. n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgește încălțămintea. – Et. nec.GHINȚ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgește cizma. /Orig. nec.GHÍNȚURĂ s. v. gențiană.GHÍNȚURĂ s. v. fierea-pământului, potroacă, țintaură.ghinț, ghínțuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2.
nod de sânge închegat de răceală în corp. ghínțură (ghínțuri), s. f. – Gențiană (Gentiana cruciata, punctata, excisa). – Var. (d)ințură. Din germ. Gentiana. – Din rum. provine rut. g’enzura (Miklosich, Wander., 15); ca și sb. lincura (Candrea, Elemente, 406).ghinț s. n., pl. ghínțuri