GHIGOSÍ, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. ♦ A bate (tare) pe cineva. – Et. nec.
ghigosí vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. ghigosésc, imperf. 3 sg. ghigoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. ghigoseáscă