GEOFÍTĂ, geofite, s. f. Plantă perenă care, în condiții defavorabile, continuă să supraviețuiască numai prin organele subpământene. ◊ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes.GEOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi). ( fr. géophyte)geofítă s. f. (sil. ge-o-), pl. geofíteGEOFÍTĂ ~e f.
Plantă care în timpul iernii își continuă viața numai prin organe subpământene (bulbi, tuberculi, rizomi). /fr. géophytesGEOFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei organe aeriene în condiții nefavorabile se usucă, organele subterane supraviețuind în pământ. [Pron. ge-o-. / fr. géophytes, cf. gr. ge – pământ, phyton – plantă].